Printre cireși înfloriți spre grădinile Zen și castelul Himeji – Japonia / Among the blooming cherries to Zen Gardens and Himeji Castle – Japan

This post is available in English too. Please scroll to the end of the post, under the romanian version and find it there. 

O nouă zi în Japonia a debutat cu fabulosul mic dejun servit la etajul 8 al hotelului în care eram cazați, din nou cu Osaka la picioare. Aveam deja planul pentru excursia de astăzi, așa că… la drum… mai exact la stația Shin-Osaka, de unde am plecat spre Himeji, un oraș aflat la vreo 40 de minute de Osaka și unde aflasem noi ca se găsește o minunăție de castel – înconjurat de cireși înfloriți. Și cum să nu te bucuri că trăiești când distanța a fost parcursă cu un tren impecabil,  sosit la ora afișată, extrem de curat și cu un asemenea design?

Din Gara Himeji am fi avut de parcurs 15 minute pe jos până la castel dar, în 2 minute eram în autobuz, iar în alte 5 minute eram pe dealul Himeyana, la poarta de intrare în castel.

Castelul Himeji este foarte frumos, face parte din patrimoniul UNESCO și este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Japonia. Mai este cunoscut sub numele de castelul egretei albe datorită culorii sale de un alb orbitor și a acoperișului care are forma unei păsări pregătită să zboare. Castelul este complex și cuprinde 83 de clădiri.

Deși noi am ajuns pe la orele 11.00, era deja foarte multă lume. Ne-am îndreptat către casa de bilete, de unde soțul meu a luat 2 bilete pentru vizitarea castelului si o grădină. Apoi am mers mai mult după intuiție pentru că, deși obiectivele turistice din Japonia sunt vizitate de mulți străini, inscripțiile de orientare in limba engleză lipsesc  peste tot. Pe măsură ce ne apropiam de intrarea în castel, am realizat că va dura cel puțin 3 ore dacă vrem să vedem mare parte din el. Nu m-am înșelat. La intrare ne-au așteptat cei doi soldați:

IMG_9730

Avansam destul de greu prin culoarele înguste, pline de chinezi care făceau poze și dacă vedeau o muscă. Am ajuns la un punct unde trebuia să renunțăm la încălțăminte și să continuăm plimbarea desculți. Aproape că am vrut să renunț privind cu regret la ciorapii mei care în curând vor aduna în țesătura lor tot praful vechi de secole, dar am continuat, cu pantofii în sacoșă, aventura prin labirintul castelului Himeji. Priveliștea de sus a meritat tot efortul:

Scările abrupte pe care le-am urcat, multe dintre ele în spirală, cu distanțe mici între cap și tavan (deh, japonezii erau scunzi și pe vremea aceea…), gândul că iar voi ajunge în Osaka după ce se închid magazinele, ceea ce reprezenta o nouă zi fără shopping, au agitat puțin spiritul meu și eram mereu cu câte 20 de metri în mulțime, în fața soțului meu. La momentul acela eu credeam că așa el va veni mai repede la mine, speriat că vreun chinez si cei mulți ar putea sa-l lase fără consoartă. Dar, ce să vezi? Omul își dorise foarte mult să vadă castelul ala și chiar voia să lege puțin lucrurile în istorie, așa că nu pleca de lângă un exponat fără să citească atent povestea.

Cu o durere groaznică de picioare, am pus presiune pe lucruri și am reușit să-l aduc cu picioarele pe pământ, goale, evident. Repede am lăsat pungile în care am cărat pantofii și am aruncat o privire scurtă către mulțimea de oameni care făcea același lucru. Am schițat o ușoară grimasă cu încălțările în mână și cu ochii la picioare, când curiozitatea m-a îndemnat să arunc o privire asupra ciorapilor mei. Erau la fel de curați ca atunci când m-am descălțat. Asta este Japonia! După 2 ore de mers prin toate cotloanele, de urcat prin toate podurile unde se deschideau alte camere, nici un fir de praf nu mă deranjase, mi-a plăcut mult asta…

La poarta castelului erau niște cireși superbi cărora nu am rezistat să nu le fac poze:

Eram deja foarte obosită și urma să mergem să vizităm grădina Koko-en, din apropierea castelului. Nu prea mai voiam, dar au început reproșurile că în castel nu a avut timp să vadă tot ce ar fi vrut, că totul a fost pe repede-înainte, că mereu pe mine mă dor picioarele când vizitez ceva… Eu deja căutam argumente pentru ceva shopping spre seară, dar asta presupunea să uit de durerea de picioare… fetele mă înțeleg, zău că dacă aș fi fost prin zona de cumpărături, aș fi fost ca o căprioară… știu, nu e vina noastră… suntem defecte 🙂

Si am luat cea mai bună decizie, pentru că ce am descoperit dincolo de porți a fost cea mai frumoasă grădină din câte am văzut până acum. Auzisem că grădinile japoneze sunt frumoase, dar acum vedeam asta și respiram în grădina ZEN.

Puțin ZEN și cu suficientă energie, ne-am îndreptat spre ieșire și, în viteză, am pozat niște pisici care își făceau veacul pe acolo și un grup de japonezi care erau la picnic sub cireșii încă înfloriți, probabil în pauza de masă, lucru destul de obișnuit la ei.

Drumul până la gară l-am parcurs pe jos, pentru că durerea de picioare se transformase într-o amorțeală generală și… oricum eram ZEN…

Ne-am strecurat printre Japonezii care își terminaseră serviciul și se îndreptau cu metroul către case și am ajuns, din nou, în aglomerația din Osaka.

Am avut timp și de puțin shopping, încurajată de faptul că el dorea să bea o bere rece după o zi fierbinte și l-am lăsat aici:

IMG_0106

L-am recuperat după 2 ore și am adormit buștean până dimineață. Revin în curând cu alte excursii superbe. Numai bine!

[…Eng…]

Among the blooming cherries to Zen Gardens and Himeji Castle – Japan

A new day in Japan started with the fabulous breakfast served on the 8th floor of the hotel where we accommodated, again with Osaka on our feet. We already had the plan for today’s trip, so … on the way … more precisely at Shin-Osaka Station, where we went to Himeji, a town about 40 minutes from Osaka and where we find out that there is a wonderful castle surrounded by blooming cherries. And how can’t you be glad that you are alive when the distance was traveled with an impeccable train, arrived at the displayed time, extremely clean and with such design?

From Himeji Station we had a 15-minute walk to the castle, but in 2 minutes we were on the bus and in another 5 minutes I was on Himeyana Hill at the castle entrance.

Himeji Castle is very beautiful being part of the UNESCO heritage and is one of the most visited tourist attractions in Japan. It is also known as white egret castle due to its dazzling white color and the roof that is shaped like a bird ready to fly. The castle is complex and comprises 83 buildings.

Although we arrived at 11:00, there were already a lot of people. We headed to the ticket office, where my husband bought two tickets to visit the castle and a garden. Then we went further based on intuition because, although the tourist attractions in Japan are visited by many foreigners, English inscriptions are missing everywhere. As we approached the entrance to the castle, we realized it would take at least 3 hours if we wanted to see much of it. I was not wrong. At the entrance, the two soldiers waited for us:

I walked hard through narrow hallways full of Chinese people taking pictures even of a fly. We came to a point where we had to take off shoes and continue walking barefoot. I almost wished to give up, watching regretfully my stockings, which will soon gather in their fabric all the old dust for centuries, but I continued with the shoes in the bag the adventure through the labyrinth of the Himeji Castle. The top view deserved all the effort:

The steep stairs I climbed, many of them spiral, with small distances to the ceiling (well, the Japanese were short at that time, too), the thought that I would go to Osaka once the stores were closed, what it was a new day without shopping, stirred my spirit a little and I was always 20 meters in the crowd in front of my husband. At that moment I thought that he would come to me sooner, scared that any Chinese of the many might leave him without his wife. But what do you think? My hubby had long wanted to see that castle and even wanted to put things together in history, so he didn’t leave an exhibit without reading its story.

With a terrible pain in my feet, I put pressure on things and I managed to bring him with his feet on the ground, barefoot, obviously. I quickly left the bags where I took my shoes and I glanced briefly at the crowd doing the same thing. I made a slight grimace with my shoes in my hand and my eyes, when my curiosity urged me to take a look at my stockings. They were just as clean as when I put on. This is Japan! After two hours of walking through all the humpbacks, climbing through all the bridges where other rooms were opening, no dust was disturbing me, I liked it a lot …

At the gate of the castle there were some beautiful cherries that I couldn’t resist taking photos:

I was already very tired and we were going to visit the Koko-en garden near the castle. I didn’t want to do that, but my husband began to reproach that he had no time in the castle to see everything he wanted, that everything was fast, that my feet always hurt when I was visiting something … I was already looking for arguments for shopping in the evening, but it was supposed to forget the pain in my feet. Girls understand me, but if I were through the shopping area, I would have been like a deer … I know, it’s not our fault … we are born like this.

I made the best decision, because what I found beyond the gates was the most beautiful garden I’ve ever seen. I thought the Japanese gardens were beautiful, but now we saw it and breathe in the ZEN garden.

A little ZEN and enough energy, we headed for the exit, and fast we took photos of some cats that were getting old there and a group of Japanese people who were at the picnic under the blooming cherries, perhaps in the lunch break, quite accustomed for them.

I walked all the way to the train station because the pain in my feet had turned into a general numbness and … anyway, I was ZEN …

We slipped among the Japanese who had ended their jobs and headed for the metro home and we arrived again in the Osaka traffic.I had time for little shopping, encouraged by the fact that he wanted to have a cold beer after a hot day and I left him here:

I picked him up after 2 hours and fell asleep sound until morning. I’ll be back soon with some great trips. All the best!

Advertisements

7 thoughts on “Printre cireși înfloriți spre grădinile Zen și castelul Himeji – Japonia / Among the blooming cherries to Zen Gardens and Himeji Castle – Japan

    1. Draga mea Angela, e cazul sa cautam niste cursuri despre cum sa-ti mentii controlul atunci cand iubita/nevasta/partenera te plimba dupa ea la shopping si sa-i trimitem sa aprofundeze 🙂 Asta ca sa nu ne mai strice vacantele :)))

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s