Goana după cireși înfloriți și castele / Chasing the blooming cherries and castles

This post is available in English too. Please scroll to the end of the post, under the romanian version and find it there. 

Buna dimineața din Osaka!!!

IMG_9444

Un mic dejun cu o organizare impecabilă din partea hotelului și o priveliște care a întrecut imaginația mea au schimbat un ritual simplu de a manca pe fugă, în cel mai lung breakfast din toate timpurile. Nu m-aș fi dat dusă de acolo, dar privirile intense ale unor turiști întârziați m-au înduioșat și am cedat locul de la fereastră.

Am adunat în grabă  (eu) strictul necesar pentru o zi departe de hotel, dar am așteptat minute în șir  pentru ca trebuia să planifice la superlativ tot traseul zilei (el). Cu ochii ba pe fereastră, ba la ceas, tot bătând din picioare, hai mai repede că pierdem timpul (eu), stai că nu știm unde și cu ce ajungem (el), ne-am trezit într-o mare de japonezi grăbiți dar foarte bine „programați” și, ușor dezorientați, ne-am croit până la urmă un drum al nostru spre destinația pe care o alesesem încă din țară: Castelul Osaka, un castel vechi de peste 600 de ani, unul dintre cele mai cunoscute din Japonia

Aventura a început, la fel ca toate cele ce vor urma, din stația de metrou: foarte multe intrări, foarte multe linii, etaje,  vagoane roz dedicate doar femeilor si… puțini europeni. Cu excepția turiștilor, toți purtau costume negre, iar pentru mine semănau perfect între ei. Cu solide rădăcini latine, mă gândeam ca asiaticii se vor uita la noi într-un fel… în orice fel 🙂

…dar aveau alte preocupări. Ulterior am aflat că japonezii evită să privească oamenii în ochi, asta a fost prima mare diferență culturală. Eu eram toată numai un zâmbet și îmi erau dragi. Deși mă uitam la ei insistent, mai ales că mă ignorau total, ai fi jurat că, pentru ei, noi nu eram acolo. Al doilea mare șoc cultural a fost stilul lor vestimentar, pe care, deși nu-mi era familiar, l-am iubit din prima zi. Fetele japoneze se îmbracă și se încalță d-e-m-e-n-t-i-a-l, își accesorizează ținutele ca nicăieri în altă parte, dar asta li se potrivește până la cel mai mic detaliu (de altfel, până la finalul excursiei, m-am îndrăgostit de încălțămintea lor și voi dedica un articol doar acestui aspect…cred că o să vă placă… vor fi multe poze cu pantofi… 🙂

Ajunși în apropierea castelului, ne confruntăm cu o situație care ne-a luat prin surprindere 🙂 Am putut traduce doar săgeata și am presupus că daca ne luam după ea, asta ar fi direcția corectă 🙂

IMG_9474

Iată-ne în fața castelului Osaka, pregătiți pentru întâlnirea cu spiritele samurailor.

Cumpărasem de la metrou două Osaka amazing pass care ne permitea accesul în castel fără să mai plătim intrarea separat, iar soțul meu cu un zâmbet larg aștepta laude, că doar a fost ideea lui, iar eu mereu culeg roadele…

Castelul este superb, iar expozițiile din interior amintesc de luptele dintre cele două clanuri puternice, Toyotomi și Tokugawa, pentru preluarea shogunatului. Interiorul abundă în rămășițe ale dinastiei  shogunilor dar și în tehnologie de ultimă generație: săbii originale aparținând samurailor, armuri și caschete de luptă, lângă miniaturi și holograme 3D, care reflectă diferite faze ale conflictelor pentru ultimul shogunat.

Am urcat până la etajul 8 al castelului, de unde am admirat orașul cu frumusețile lui și grădinile din jurul edificiului, precum și cireșii înfloriți.

Au urmat alte poze, în fața castelului, unde câțiva samurai destindeau atmosfera pentru câțiva yeni.

Obosiți deja, dar cu gândul la câte alte lucruri frumoase ne așteaptă, am ajuns în această grădină de unde ne-am luat energia necesară să mergem mai departe.

Și tot mergând noi așa, cu ochii când în stânga, când în dreapta, descoperim această minune a lumii. Inutil să spun că aș fi petrecut toată ziua și noaptea și nopțile următoare acolo, am văzut cei mai frumoși cireși înfloriți.

Am rupt prematur vraja cireșilor și am aterizat din nou printre zgârie-norii și forfota din Osaka

Amețiți în sensul propriu de vacarmul orașului, am urcat în Umeda Sky Building, un simbol al orașului  ce nu trebuia ratat și am admirat Osaka de sus. Splendid! Nu puteam rata o bere rece care, așa cum ați anticipat deja, avea un alt gust 🙂

Am încheiat seara cu o cină fabuloasă la un restaurant, cum altfel, dacă nu cu specific japonez, unde am mâncat okonomiyaki, un preparat absolut delicios. Este un fel de grătar cu de toate, o combinație între pizza, omletă și clătite, știu, sună ciudat, dar este divină (mi-am propus să reproduc rețeta acasă, dar nu am avut până acum imboldul necesar, deși mi-am cumpărat mare parte din sosuri, vă aduc la cunoștință dacă iese ceva comestibil). Arată cam așa:

Cam atât pentru astăzi, foarte curând revin cu alte povestiri.

Numai bine!

[…Eng…]

Chasing the blooming cherries and castles – My journey to Japan – 2

Good morning from Osaka!!!

Breakfast with an impeccable organization of the hotel and a view that surpassed my imagination have changed a simple ritual of eating on the run in the longest breakfast of all time. I wouldn’t have gone from there, but the intense gaze of departed tourists thwarted me and gave way to the window.

We gathered in the hurry (I) only what we needed for a day off the hotel, but I waited for minutes because mu husband had to perfectly plan the entire day. With your eyes on the window, or on the watch, still beating your feet, let’s go faster, we’re wasting our time (I) – we don’t know where and how we get from one place to another (he), we woke up in a sea of ​​hurried Japanese very well “programmed” and, slightly disoriented, we finally made our way to the destination we had chosen in Romania: Osaka Castle, a castle over 600 years old, one of the most famous in Japan.

The adventure began, as well as all the following, from the subway station: a lot of entrances, lots of lines, floors, pink carriages dedicated to women and few Europeans. Except for the tourists, they all wore black suits, and for me they all looked similar. With solid Latin roots, I was thinking that the Asians would look at us somehow … in any way.

… but they had other concerns … I later learned that the Japanese avoided watching people in the eye, that was the first major cultural difference. I was all but a smile and I liked them all. Although I looked at them with insistence, especially since they totally ignored me, you’d have sworn that for them we didn’t exist. The second big cultural shock was their dress style, which, although I wasn’t familiar with, I loved it from the first day. Japenese girls dress and wear shoes exceptionally, they accessorize their outfits as nowhere, but that fits them to the slightest detail (by the way, until the end of the trip, I fell in love with their shoes and I’ll dedicate an article only to shoes. I think you’ll gonna like it … there will be many pictures of shoes.

Coming close to the castle, we were confronted with a situation that took us by surprise. We could only translate the arrow and assumed that if we were to follow it that would be the right direction.

Here we are in front of Osaka Castle, ready to meet the samurai spirits.

I had bought from the two Osaka amazing underground pass that allowed us access to the castle without paying the entrance separately, and my husband, with a big smile on his face, expected to be praised; it had been his idea and I always pick the results.

The castle is superb, and the interior exhibits remind of the struggles between the two powerful clans, Toyotomi and Tokugawa, to take over the shogunate. The interior abounds in the remains of the shogun dynasty, but also in state-of-the-art technology: samurai original swords, armor and combat helmets, near miniatures and 3D holograms, reflecting different phases of conflict for the last shogunate.

We went up to the 8th floor of the castle, where we admired the city with its beauties and the gardens surrounding the edifice, as well as the blooming cherries. Other pictures followed, taken in front of the castle, where some samurai entraintained the atmosphere for a few yens.

We were already tired, but thinking about many other beautiful things awaiting us, we have come to this garden where we took the energy to go further.

And still going on, with our eyes on the left, on the right, we discovered this wonder of the world. Needless to say that I would spend all day and night and the following nights there; I saw the most beautiful blooming cherries.

I prematurely broke the cherry spell and landed again through Osaka skyscrapers and crowds.

Dizzied in the sense of the city’s turmoil, we climbed into Umeda Sky Building, a city symbol that shouldn’t have been missed, and we admired Osaka from above. Gorgeous! We couldn’t miss a cold beer that, as you had already anticipated, had another taste.

We ended the evening with a fabulous dinner at a restaurant, of course, Japanese, where we ate okonomiyaki, an absolutely delicious dish. It is a kind of barbecue with everything, a combination of pizza, omelette and pancakes, I know it sounds weird, but it’s divine (I intended to reproduce the recipe at home, but I haven’t had the necessary motivation, yet, although I bought much of the sauces. I’ll let you know if I cook something edible.) It looks like this:

So much for today, I’ll come back with other stories very soon.

All the best!

Advertisements

8 thoughts on “Goana după cireși înfloriți și castele / Chasing the blooming cherries and castles

  1. draga mea,iti multumim pentru ca impartasesti cu noi minunile vazute de voi din minunata Japonie!!!! daca nu ar fi drumul asa lung, mai ca am aplica si noi la Roxy ptr o excursie….

    Like

  2. Superb articolul iar partea mea preferată a fost pe departe:
    ‘Fetele japoneze se îmbracă și se încalță d-e-m-e-n-t-i-a-l, își accesorizează ținutele ca nicăieri în altă parte, dar asta li se potrivește până la cel mai mic detaliu (de altfel, până la finalul excursiei, m-am îndrăgostit de încălțămintea lor și voi dedica un articol doar acestui aspect…cred că o să vă placă…vor fi multe poze cu pantofi…:)

    Exact același lucru îl simt și eu legat de Japonia și îmbrăcăminte! 😍
    Ar fi prea mult să-ți aici explic totul în detaliu, dar ca un schimb de impresii, îți las articolul meu pe tema aceasta!
    https://pickandkeep.com/imi-e-dor-de-japonia/

    Liked by 1 person

    1. Asa s-a intamplat si in cazul meu, pana cand a aparut o oferta care nu putea fi refuzata:). Merita sa vezi Japonia, iti spun asta din tot sufletul 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s