Angkor – comorile ascunse în jungla Cambodgiei / Angkor – hidden treasures in the jungle of Cambodia

This post is available in English too. Please scroll to the end of the post, under the romanian version and find it there.

Când am inclus Cambodgia pe lista destinațiilor pe care aș vrea să le vizitez, nu m-am gândit că această țară mă va surprinde atât de mult și că va lăsa în sufletul meu o amprentă ce nu poate fi egalată. Știam despre poporul cambodgian ca a fost greu încercat de-a lungul vremii, că a trecut printr-un genocid de neimaginat în timpul khmerilor roșii, de pe urma căruia țara nu și-a revenit în totalitate. Deasemenea, știam că ar deține cel mai important parc arheologic din Sud-Estul Asiei, dovadă a existenței unei civilizații absolut uimitoare – Angkor – care se întinde pe o suprafață de aproximativ 400 de km pătrați în jungla cambodgiană și cuprinde peste 1000 de temple. Fostă capitală a Imperiului Khmer, complexul de temple se află în inima junglei cambodgiene și este cel mai mare monument religios din lume, aflat în patrimoniul UNESCO. Mai știam că Angkor Wat este cel mai important și mai vizitat templu dintre toate cele care intră în alcătuirea marelui complex Angkor. Cam atât știam despre Cambodia, însă realitatea de acolo era mult diferită.

Iată-ne aterizați pe aeroportul  din Siem Reap, orașul cel mai apropiat de complexul Angkor, aflat la 5,5 km de acesta. Un aeroport modern a fost poarta noastră de intrare într-o lume total necunoscută.

Destul de prompt, soferul de tuk-tuk al hotelului unde aveam rezervarea, ne-a preluat împreună cu bagajele și ne-a întrodus în realitatea cambodgiană printre străduțe ascunse cu drumuri roșiatice și prăfuite. De rezervare mă ocupasem eu și avusesem în vedere ca vila unde vom locui pentru 3 zile să aibă piscină. Știam că locația este foarte aproape de Pub Street și că Dan era foarte încântat de acest aspect.

Era noapte și la intrarea în oraș am fost întâmpinați de o emblemă a orașului Siem Reap.

Pe măsură ce ne apropiam de zona în care ne cazasem, din tuk-tuk admiram o forfotă de nedescris și am intuit că suntem în apropierea pieței de noapte și a locului principal de distracție din acest oraș. Numai că noi ne îndepărtam și lăsam în urmă muzica asurzitoare, turiștii dezorientați și euforici, precum și aromele îmbietoare de mâncare în stil khmer. În momentul în care șoferul s-a întors către noi zâmbind și ne-a spus că am ajuns, l-am privit discret pe Dan și, timp de câteva secunde, i-am văzut dezamăgirea: ne aflam pe o stradă liniștită și întunecată, în fața unei pensiuni care nu ne inspira nimic. Atunci mi-am promis că pe viitor eu  nu mă voi mai ocupa de rezervări. 5 minute mai târziu am realizat că suntem într-un loc frumos, că piscina era foarte curată, înconjurată de o minijunglă și că, deși nu eram chiar în inima distracției din oraș, aveam un restaurant unde puteam să ne relaxăm până seara târziu.

Încă din țară rezervasem pentru 2 zile un șofer de tuk tuk pentru 50 UDS și stabilisem programul vizitei noastre la renumitul complex arheologic. Pentru că voiam să vedem cum răsare soarele la Angkor What, o atracție turistică foarte importantă, a doua zi ne-am trezit la ora 4 dimineața, ne-am întâlnit cu șoferul nostru vorbitor de limba engleză și bun cunoscător al istoriei propriei țări și am plecat spre Angkor. Prima oprire a fost în locul de unde am cumpărat biletele care ne asigurau accesul la oricare templu din zona. Prețul de 37 de USD, deloc de neglijat, nu ține deoparte sutele de turiști care stau la cozi interminabile încă de la primele ore ale dimineții.

Nu puteam să cred că, la ora 5 dimineața, încăperea destul de mare unde se găseau casele de bilete era plină de oameni. Cu legitimațiile de acces în mână, cocoțați în tuk-tuk-ul care se adâncea în junglă, am început una dintre cele mai frumoase aventuri pe care le-am trăit până acum.

Trecând în goană pe lângă niște maimuțe ce se zbenguiau la marginea pădurii, am ajuns la intrarea de la Angkor Wat. Era, de fapt, o parcare plină de tuk-tuk-uri – Goale! Semn că alți turiști fuseseră mai rapizi decât noi. Totul este extrem de bine organizat, începând cu șoferii care îti arată exact locul în care te vor aștepta și până la indicatoarele ce te ghidează peste tot. Ne-am cumpărat câte o cafea rece  si, pentru că nu voiam să pierdem momentul în care soarele abia răsărit se oglindea în lacul din fața templului, am accelerat puțin ritmul deplasării, asta deoarece distanțele de la locul unde te lasă tuk-tuk-ul și până la temple sunt destul de mari.

Am ajuns în locul unde sute de turiști la fel de matinali așteptau să imortalizeze apariția soarelui și ne-am strecurat ușor prin mulțime, pentru a prinde un loc cât mai în față. Priveliștea a fost spectaculoasă, chiar dacă templul se vedea doar ca siluetă – este greu de descris în cuvinte –  dar merită să te trezești la 4 dimineața.

Soferul nostru ne rugase ca imediat după ce vedem răsăritul să ne întoarcem la el pentru că vom pleca să vizităm alte temple înainte ca acestea să se aglomereze, iar aici ne vom întoarce mai târziu. Așa că ne-am întors la locul unde acesta ne aștepta și în drumul nostru mi-a atras atenția o fetiță care vindea suveniruri.

Am pornit într-o goană nebună pe drumurile din junglă spre templul Ta Prohm. La un moment dat ghidul a oprit tuk-tuk-ul și ne-a spus că de aici vom merge pe jos, pentru că el știe o altă intrare în curtea interioară a templului și vom ajunge să vedem, fără să fim deranjați de alți turiști, cel mai vizitat loc de aici, ruinele unde a filmat Angelina Jolie  “Lara Croft: Tomb Rider”. Așa că, acompaniați de ghidul nostru și de sunetele junglei, ușor speriată, am ajuns la templu. Șoferul ne-a lăsat singuri și a spus că ne așteaptă la o altă intrare. Eram doar noi! Superb!

Clădirile destul de bine conservate și copacii de diferite forme, cu rădăcini ce treceau prin ziduri și acopereau pereți întregi, ne-a captivat și nici nu am știut când a trecut timpul. Când, în sfârșit, am ajuns la locul unde s-a filmat renumita scenă, deja începuseră să ajungă hoardele de chinezi zgomotoși care atrăgeau atenția și se așezau fix în fața ta, fără să le pese că tu erai acolo și făceai o poză.

Locul este unic în lume, nu exagerez deloc când spun că este aproape ireal, aici poți vedea trecutul, prezentul și viitorul într-un singur loc, cuvintele mele sunt puține, las fotografiile să vorbească.

În drumul nostru către tuk-tuk am trecut pe lângă alte construcții antice, unele aflate în restaurare, altele împrejmuite, semn că acolo încă se fac săpături arheologice pentru a scoate la lumină alte vestigii, nedescoperite încă.

Următorul templu la care am ajuns a fost Ta Nei, de dimensiuni mai mici, situat în inima junglei și unde singurii turiști eram noi.

Am continuat traseul recomandat de ghidul nostru cambodgian și am oprit la templul Ta Keo, un templu munte, despre care se spune că a fost lovit de un fulger în timpul construirii și nu a fost finalizat.

Însoțiți de ghidul nostru care începuse să ne povestească despre viața pe care o trăia după ce soția sa l-a părăsit pentru un alt bărbat care avea mai mulți bani, absorbiți de povestea tristă, am mers prin junglă cam 1 km, pe jos, până la Preah Khan, un templu aproape înghițit de junglă, care are foarte multe încăperi cu blocuri întregi de piatră prăbușite și rădăcini ale copacilor uriași printre ele. Printr-o fereastră mai largă am ieșit într-o curte interioară unde am văzut cei mai frumoși copaci cu rădăcini mari și trunchiuri ce păreau sculptate. Superb!

Următoarea destinație a fost Neak Pean, un templu mic aflat în mijlocul unui lac, unde câțiva călugări buddhiști ne-au rugat să le facem o poză, iar eu nu am ratat ocazia să fac și pentru mine una. Erau foarte prietenoși și s-au amuzat cu noi.

Deja era foarte cald, picioarele începeau să nu ne mai asculte și mai aveam încă trei destinații de vizitat și pe care nu voiam să le ratez. Așa că am pornit spre templul Ta Som, un templu la fel de frumos, invadat de copacii junglei.

Câteva fetițe care vindeau magneți de frigider și vorbeau o Engleză impecabilă. Una dintre ele ne-a întrebat de unde suntem și, când a auzit de România, a spus, fără să clipească, aaa…Bucharest 🙂

Penultimul templu absolut fascinant la care am mers a fost Bayon, un loc foarte căutat datorită celor peste 200 de chipuri sculptate în turnuri de piatră de peste 4 metri. Nu poți rămâne nepăsător în fața unor asemenea minuni și simți că ți se face pielea de găină când admiri măreția acestora.

Cu ultimele puteri ne-am reîntors la Angkor Wat, unde dimineață am admirat superbul răsărit de soare dar, de data aceasta, am vizitat o parte a templului, pentru că acesta este foarte mare.

A fost o zi în care am adorat Arhitectura, Istoria, cu partea ei frumoasă, Jungla, Natura, în ansamblul ei și Omul – care a construit minuni.

Am ajuns la pensiune cu picioarele amorțite, cu hainele ude din cauza celor 40 de grade de afară, ne-am aruncat în piscină, după care am făcut câte un masaj chiar acolo, pe șezlonguri. Am adormit cu imaginea celor două gecko care și-au petrecut noaptea lângă aerul condiționat din cameră 🙂

Mai mute fotografii găsi aici.

Până data viitoare, vă îmbrățișez cu drag!

[…Eng] 

Angkor – hidden treasures in the jungle of Cambodia

When I included Cambodia on the list of destinations I would like to visit, I did not think that this country would surprise me so much and that it would leave a fingerprint that cannot be matched in my heart. I knew about the Cambodian people that they had some rough times, that it had gone through an unimaginable genocide during the Khmer Rouge, from which the country did not fully recover. Also, I knew that they owned the most important archaeological park in South East Asia, a proof of the existence of an absolutely amazing civilization – Angkor – that stretches over an area of ​​about 400 square kilometers in the Cambodian jungle and contains over 1,000 temples. Former capital of the Khmer Empire, the temple complex is in the heart of the Cambodian jungle and is the largest UNESCO-listed religious monument in the world. We also knew that Angkor Wat is the most important and most visited temple of all that is part of the great complex of Angkor. And that was all we knew about Cambodia, but the reality there was a lot different.

Here we were, landed at Siem Reap airport, the city closest to the Angkor complex, 5.5 km away. A modern airport was our gateway to a totally unknown world.Quite promptly, the tuk-tuk driver of the hotel where we booked picked up our luggage and introduced us into Cambodian reality through hidden streets with reddish and dusty roads. I have made the reservations and took care that the villa where we will stay for 3 days would have a swimming pool. I knew the location is very close to Pub Street and that Dan was very excited about this detail.It was night and at the entrance of the city we were welcomed by a emblem of Siem Reap city. As we approached the area we were in, from the tuk-tuk we admired an indescribable bustle, and we knew that we are near the night market and the main place of entertainment in this city. But we were leaving and leaving behind the deafening music, the disoriented and euphoric tourists, as well as the khmer-style appetizing aromas. When the driver turned to us smiling and told us that we had arrived at the destination, I looked discreetly at Dan, and for a few seconds I saw his disappointment: we were in a quiet and dark street, in front of a hostel that did not inspired us. Then I promised myself that in the future I will no longer deal with reservations. 5 minutes later we realized that we were in a beautiful place, that the pool was very clean, surrounded by a mini-jungle and that although we were not right in the heart of the city’s fun, we had a restaurant where we could relax until late at night. I had booked a tuk tuk driver for 50 UDS for two days and set up our visit to the famous archaeological complex since planning the trip back home. Because we wanted to see how the sun rises to Angkor What, a very important tourist attraction, the next day we woke up at 4am, met with our English-speaking driver and a good connoisseur of his country’s history, and we went to Angkor. The first stop was where we bought the tickets that provided us with access to any temple in the area. The price of $ 37, not to be neglected, does not keep aside the hundreds of endless queues of tourists from the early hours in the morning. I could not believe that at five o’clock in the morning, the large room where the ticket houses were located was full of people. With the access passes in the hand, up in the tuk-tuk that was deep in the jungle, we started one of the most beautiful adventures we have ever experienced.

Moving alongside with some monkeys that roamed at the edge of the forest, we reached the entrance to Angkor Wat. It was, in fact, a parking lot full of tuk-tuks – empty ones! A sign that other tourists were quicker than us. Everything is extremely well organized, starting with drivers that show you exactly where they will be waiting for you and the signs that guide you everywhere. We bought ourselves cold coffee, and because we did not want to lose the moment when the sun was just sunlit in the lake in front of the temple, we accelerated the steps of the journey, because the distances from the place where the tuk-tuk leaves you and to temples are quite large.

We have arrived at the place where hundreds of equally early risers tourists waited to immortalize the appearance of the sun and we gently slid through the crowd to catch a spot as far as possible. The view was spectacular, even if the temple was only seen as a silhouette – it’s hard to describe in words – but it’s worth waking up at 4am.

Our driver had asked us that as soon as we see the sunrise, we will return to him because we will go to visit other temples before they are crowded, and here we will come back later. So we went back to the place where he was waiting for us, and a little girl selling souvenirs drew my attention on our way.

We went on a crazy ride on the jungle roads to Ta Prohm Temple. At one point the guide stopped the tuk-tuk and told us that we would walk from here because he knows another entrance to the inner courtyard of the temple and we will get to see without being disturbed by other tourists , the most visited place here, the ruins where Angelina Jolie shot “Lara Croft: Tomb Rider”. So, accompanied by our guide and the sounds of the jungle, a bit scared, we got to the temple. The driver left us alone and said he will be waiting for us on another entrance. It was just us! Superb! Well preserved buildings and trees of different shapes, with roots passing through walls and covering them entirely captivated us and we did not know when the time passed. When we finally got to the scene where the famous scene was filmed, the hordes of noisy Chinese people who were drawing attention and sitting in front of you without caring that you were there and took a picture had begun to arrive. The place is unique in the world, I do not exaggerate at all when I say it is almost unreal, here you can see the past, present and future in one place, my words are powerless so I will  let the photos speak. On our way to tuk-tuk we have passed other ancient constructions, some restored, others fenced, sign that there are still archaeological excavations made to bring to light other vestiges that have not yet been discovered. The next temple we came to was Ta Nei, smaller, in the heart of the jungle and where we were the only tourists. We continued the route recommended by our Cambodian guide and stopped at Ta Keo Temple, a mountain temple that is said to have been struck by lightning during construction and has not been completed. Accompanied by our guide who began to tell us about the life he lived after his wife left for another man who had more money, absorbed in the sad story, we walked through the jungle about 1 km on foot to Preah Khan, a temple almost swallowed by the jungle, which has many rooms with whole blocks of collapsed stone and the roots of the huge trees among them. Through a wider window I went out into an inner courtyard where I saw the most beautiful trees with large roots and trunks that looked carved. Superb! The next destination was Neak Pean, a small temple in the middle of a lake where some Buddhist monks asked us to take a picture and I did not miss the opportunity to do one for me. They were very friendly and amused us. It was already very hot, my feet were no longer responding, and there were three more places to visit and I did not want to miss them. So I went to Ta Som Temple, an equally beautiful temple, invaded by the jungle trees.
Some little girls selling fridge magnets and talking impeccable English. One of them asked us where we are from and when she heard about Romania, she said, without blinking, oh… Bucharest 🙂 The penultimate most fascinating temple I went to was Bayon, a very sought-after place due to over 200 faces carved in stone towers over 4 meters. You can not remain careless in the face of such miracles and get really emotional when you admire their greatness.  With the last powers remaining we returned to Angkor Wat, where in the morning we admired the magnificent sunrise, but this time we visited a part of the temple, because it is very large.  It was a day when I worshiped Architecture, History, with its beautiful side, the Jungle, Nature, as a whole, and Man – who built wonders. We got to the bedded room with numb feet, wet clothes from the 40 degrees outside, we threw ourselves into the pool, then we did a massage right there on the sun loungers. I fell asleep with the image of the two geckos who spent the night near the air conditioning in the room 🙂 Until next time, I hug you!