Împreună cu copii vietnamezi în Delta Mekongului / Through Mekong Delta together with Vietnamese children

This post is available in English too. Please scroll to the end of the post, under the romanian version and find it there. 

Întâlnirea cu orașul Ho Chi Minh a debutat cu o ușoară stare de confuzie. Pe de o parte era o căldură sufocantă, deși am aterizat în jurul orei 18:00 iar, pe de altă parte, șoferul care trebuia să ne asigure transferul de la aeroport la hotel, întârzia în mod inexplicabil. Și a întârziat o oră, timp în care am sunat la hotel de 3 ori și am primit asigurări că se află în drum spre noi, dar este prins în trafic. Într-un final a apărut afișând un zâmbet larg și ușor ironic, care trăda faptul că la ora aceea trebuia să se afle în altă parte și să-și rezolve problemele personale.  Drumul până în oraș a fost interesant, în Ho Chi Minh cred că sunt mai multe scutere decât locuitori 🙂

IMG_7299

Am dedus că ajunsesem la hotelul unde aveam rezervarea, în momentul în care a virat spre o străduță foarte îngustă și a oprit mașina, a dat jos bagajele și ne-a arătat direcția hotelului, spunând că e în zona aceea. Nu aveam bagaje mari, am urcat rucsacii în spate și am plecat, citind toate denumirile hotelurilor pe lângă care treceam, până când am ajuns în capătul străzii. Al nostru, nicăieri. Ne-am întors, la locul unde ne lăsase șoferul, dar acesta plecase deja, oricum era foarte grăbit. Cu GPS-ul în mână, am realizat că ne aflam la câteva străzi distanță de  Himalaya Phoenix Saigon hotel. După vreo 500 de metri, topiți de căldură și cu trei pachete de șervețele consumate, am văzut sigla hotelului. Abia după două pahare cu apă rece am devenit funcționali din nou și i-am spus recepționerului scopul pentru care ne aflam în fața lui. Era atât de liniștit și vesel, încât am realizat pe loc că degeaba aș fi încercat să-i reproșez proasta organizare a transferului nostru, pentru ca nimic nu l-ar fi scos din starea lui. Surprinzător, ne-a binedispus și chiar ne-a convins să luăm o excursie în Delta Mekongului, pentru 12 USD de persoană. O aveam în plan încă de acasă, am fi vrut să căutăm mai multe oferte, să alegem pe cea mai bună, dar acum ne aflam aici și planurile s-au schimbat 🙂

A fost primul hotel în care ni s-a impus să ne descălțăm la recepție și să ne plimbăm desculți peste tot în interior. Câteva minute mai târziu ne aflam în agitația orașului, făcând slalom printre tarabe, scutere, mese și scaune care ocupau trotuare întregi.

IMG_7660

Impresia pe care am avut-o imediat ce am pătruns pe străzile fremătând de viață, a fost că toată lumea este afară, se relaxează la o bere sau mănâncă direct pe stradă și că fiecare vinde ceva. În timp ce femeile curățau fructe și făceau sucuri de te lingeai pe degete numai dacă le vedeai, bărbații stăteau întinși pe scutere, unii dând impresia că dorm, alții socializau cu o bere în mână, dar toți erau extrem de relaxați. Ne-am  adaptat foarte ușor, am intrat repede în atmosfera vietnameză și ne bucuram că ne aflam acolo.

IMG_7368

IMG_7675

Am ajuns în piața de noapte care era plină de turiști. Acesta a fost momentul în care am știut că la următorul zbor vom avea primul bagaj de cală 🙂 Dar trebuia să rezist impulsului de a cumpăra chestii grele până în momentul în care cumpăram un troler. Așa că ne-am retras la o terasă unde se serveau doar fructe de mare, iar cum eu nu sunt un mare fan al acestora, mi-am luat un orez cu pui, iar Dan și-a comandat stridii.

Era ora 12 noaptea când noi încă eram în oraș, iar unele terase care mai devreme erau locul de parcare pentru zeci de scutere, acum se transformaseră în restaurant în aer liber.

IMG_7342

Decorul era cu totul diferit încât, deși eram aproape de hotel, nu mai recunoșteam zona. De peste tot treceau scutere cu câte trei sau patru persoane pe unul, iar orașul era din ce în ce mai aglomerat. Însă pentru noi seara trebuia să se încheie cu un somn profund, pentru că a doua zi urma să ajungem în Delta Mekongului.

M-am trezit dimineață foarte bine dispusă, era ziua mea de naștere și trebuia să fie una deosebită 🙂 La ora 8 eram preluați de la hotel și transferați într-un fel de microbuz cu multe locuri, dar plin cu turiști. Pe noi ne-au așezat lângă șofer, pe scaune improvizate, în niște condiții în care cu greu ți-ai fi imaginat că poți rezista 2 ore până în Deltă. Eu eram lângă fereastră, aveam mai mult loc, dar Dan, care se afla lângă scaunul șoferului, ar fi putut cu ușurință să schimbe vitezele cu genunchiul 🙂 Tocmai discutam între noi că ar fi mai bine să renunțăm și să ne întoarcem la hotel să le cerem socoteală, când microbuzul a oprit în plin bulevard. Ne-am uitat unul la celălalt, speriați de gândul ca vor mai urca alți turiști, dar ne-am auzit numele strigate și…ne-am trezit afară, cu bagajele în mijlocul străzii. Imediat a venit un tânăr care a spus că noi doi vom merge cu un alt mijloc de transport. În zece secunde am trecut de la agonie la extaz și invers. Noua noastră mașină era un autobuz în care ne-am așezat in grabă, bucuroși că am găsit două locuri confortabile și am plecat la drum.  Ușor, ușor, în jurul nostru prindea contur un autobuz plin cu copii și parinții din dotare, iar primul impuls a fost acela că vom ajunge înapoi acasă cu dureri acute de cap, dar acest gând a durat doar câteva clipe.

IMG_7360

Prima oprire a fost la Mekong Rest Stop Restaurant, un loc foarte frumos unde am stat aproximativ o oră. De la un magazin de suveniruri am cumpărat pălării de soare, apoi ne-am plimbat prin niște grădini de o frumusețe exotică răpitoare.

DSC_0127

DSC_0133

Am ajuns apoi la Templul Vinh Trang, cea mai frumoasă pagodă din Provincia Tien Giang, unde am văzut o statuie albă uriașă a lui Buddha care râdea fericit:-)

DSC_0157

DSC_0155

Este un amestec de stiluri arhitectonice: chinezesc, vietnamez și Angkor (Cambodian). Nu am avut timp suficient să vedem clădirea pe interior, dar ne-am bucurat de florile de culori ireale și copacii cu diferite forme.

DSC_0173

IMG_7459

Era foarte cald, dar am mai avut timp să vedem, tot din exterior, Quang Duc Pagoda, un templu Buddhist cu o arhitectură foarte frumoasă, situat pe strada principală din Can Tho și care atrage zilnic foarte mulți turiști.

IMG_7431

IMG_7448

Am continuat drumul și am ajuns la un debarcader de unde am traversat Mekongul și am ajuns la o stupină unde ghidul ne-a prezentat procesul de colectare a mierii de albine.

DSC_0200

Copiii din grupul care ne însoțea au fost foarte încântați și când ne-am așezat la masă să servim din deliciile culinare ale locației, ne-am trezit înconjurați de prichindeii care voiau să vorbească în limba Engleză.

DSC_0217

DSC_0230

IMG_7494

Ne-am împrietenit foarte repede, am stat la povești, am râs mult cu ei și cu părinții lor. În scurt tip ne-am dat seama cât de norocoși am fost că am cunoscut acești copii. Erau atât de frumoși, veseli, ne țineau de mână și cum termina unul de vorbit, începea altul, dornici să exerseze Engleza.

Acaparați de copii, cu cate 2-3 ținându-ne de maini, am  traversat o livadă cu fructe exotice, către un mic și cochet restaurant de familie.

DSC_0260

DSC_0273

DSC_0344

IMG_7522

Aici ne-am relaxat o oră, savurând tot felul de fructe și urmărind un mic spectacol live, oferit de proprietari. Tot aici l-am cunoscut pe Jay, un tânăr jovial și foarte plăcut din Coreea de Sud cu care ne-am împrietenit și cu care am făcut schimb de adrese de e-mail.

Ghidul ne-a condus apoi până la capătul livezii unde ne  așteptau  șarete trase de cai. Noi nu știam de toate aceste detalii, cred că nici nu citisem bine ce presupune excursia noastră în Delta Mekongului. Ne-am urcat în trăsuri și, după un drum scurt, am ajuns la un debarcader, de unde urma să plecam pe canalele Deltei.

DSC_0351

Așteptând să ne vină rândul să urcăm în barcă, soarele puternic ne-a împins către o tonetă unde se vindea înghețată de cocos. Nu  am apucat bine să scot banii, că mama unui copil din grup a venit și a insistat să plătească ea. Un gest pe care l-am apreciat din tot sufletul, mai ales că venea din partea unui localnic, iar gesturile frumoase nu s-au oprit aici 🙂

În câțiva pași am ajuns la locul de unde pleacă renumitele bărci în plimbare cu turiștii pe canale. Imaginea care se deschidea în fața noastră mi-a amintit de documentarele pe care le văzusem la televizor. Eram într-o altă lume și trăiam un vis frumos.

IMG_7550

IMG_7554

Am urcat și noi într-o barcă și ne-am lăsat purtați pe canal, pe ritmuri vietnameze, conduși de o localnică rutinată, care făcea totul ca noi să fim fericiți.

Plimbarea a fost  intensă. La capătul celălalt al canalului, ne-am întâlnit cu grupul apoi am plecat la fabrica de bomboane de cocos….minunat 🙂

DSC_0499

DSC_0505

Ghidul ne-a povestit despre întregul proces de obținere a bomboanelor, de la recoltarea nucilor de cocos până la ambalarea lor.

IMG_7594

În timpul prezentării, puteai să guști sau să vezi in timp real utilajele si procesul de fabricație , dar nouă ne era atât de cald si sete, încât ne-am repezit la frigiderul cu bere și am luat o pauză de dulce.

DSC_0533

Am cumpărat câteva cutii pentru acasă și am urmărit atent fetele care ambalau chiar în fața noastră minunățiile din cocos.

Ne-am urcat din nou în vaporaș și am ajuns la un restaurant unde aveam masa de prânz inclusă în prețul excursiei. Am oscilat între a comanda șarpe sau crocodil (glumesc 🙂 am mâncat orez 🙂

IMG_7608

Am continuat plimbarea până la ferma de crocodili. Aceștia erau aproape adormiți, încât am crezut că sunt mulaje. Erau câteva zeci, mai mari sau mai mici, iar eu i-am văzut mișcându-se doar când turiștii îi ademeneau cu bucăți de carne prinse într-un fel de undițe, pe care le apropiau de ei apoi le ridicau în sus, până când un crocodil mai rapid prindea carnea și o înghițea într-o secundă.

DSC_0538

Foarte aproape de ferma crocodililor era un spațiu mare plin cu hamace, in care puteai să stai relaxat și să te odihnești, așa că, pentru câteva minute, am contemplat cerul vietnamez dintr-un hamac, înconjurați de găini, cocoși și oameni veseli 🙂

DSC_0562

DSC_0572

Am mai făcut câteva poze, apoi  am lăsat în urmă Delta Mekongului și ne-am reîntors în Ho Chi Minh. Ne-am despărțit cu greu de copiii din grupul nostru care ne-au făcut ziua atât de frumoasă și am plecat spre hotel.

DSC_0626

IMG_7673

IMG_7333

Nu am mai avut timp decât de un dus, apoi am ieșit din nou în orașul care ne plăcea atât de mult. Ne-a făcut plăcere să ne reîntâlnim cu Jay, prietenul nostru sud-coreean și am petrecut seara cu el la o terasă din centrul orașului. Am fost fascinați de poveștile lui despre Coreea de Sud si am incheiat prin a ne promite unii altora ca ne vom vizita.

Așa s-a încheiat o altă zi frumoasă în Vietnam și am plecat la somn, fără să bănuim ce surpriză neașteptat de frumoasă ne va rezerva ziua următoare .

Până data viitoare, numai bine!

[…Eng ]   Through Mekong Delta together with Vietnamese children

The meeting with Ho Chi Minh City started with a slight confusion. On the one hand there was a suffocating heat, although we landed around 18:00 and, on the other hand, the driver who was supposed to arrange our transfer from the airport to the hotel, delayed inexplicably. And it was an hour late, when I called the hotel three times and got assured that he was on our way to us but was trapped in traffic. In the end, he showed a broad and slightly ironic smile that betrayed the fact that at that time he was supposed to be somewhere else and solve his personal problems. The road to the city was interesting, in Ho Chi Minh I think there are more scooters than the inhabitants 🙂

We deduced that we had arrived at the hotel where we booked when he turned to a very narrow street, stopped the car, took our luggage and showed us the direction of the hotel, saying it was in that area. We did not have big luggages, took our backpacks on the back and left, reading all the names of the hotels we passed by, until we got to the end of the street. Ours, nowhere. We went back to the place where the driver had left us, but he had already left, however he was very hurried. With the GPS in hand, we realized we were a few blocks away from the Himalayas Phoenix Saigon. After about 500 meters, melted by the heat and three packets of napkins, we saw the hotel’s logo. It was only after two glasses of cold water that we became functional again and we told the receptionist the purpose we were in front of him for. It was so quiet and cheerful that I realized on the spot that if I would have tried to reproach the poor organization of our transfer I would fail because nothing would have taken him out of his state. Surprisingly, he made us feel better us and even convinced us to take a trip to the Mekong Delta for $ 12 per person. We had that planned from home, we wanted to look for more offers, choose the best, but now we were there and the plans have changed 🙂

It was the first hotel that made us leave our shoes at the reception and walk barefoot all over the place. A few minutes later we were in the agitation of the city, slaloming through stalls, scooters, tables and chairs that occupied entire sidewalks. The impression I had when I walked through the streets was that everyone was out, relaxed at a beer or eating directly on the street, and that everyone was selling something. While women cleaned fruit and made juices that made you lick your fingers only by seeing them, the men stood on the scooters, some giving the impression of sleeping, others socializing with a beer in hand, but all were extremely relaxed. We adapted very easily, we quickly entered the Vietnamese atmosphere and we were glad we were there.

We arrived in the night market that was full of tourists. This was the moment when we knew that on the next flight we would have our first baggage 🙂 But I had to resist the impulse to buy heavy stuff until we bought a trolley. So we stood at a terrace where only seafood was served, and beceause I am not a big fan of them, I took a chicken rice and Dan ordered oysters.

It was twelve o’clock at night when we were still in the city and some terraces that earlier were the parking space for dozens of scooters had now turned into an outdoor restaurant. The decor was totally different that even though we were close to the hotel, we no longer recognized the area. Everywhere there were scooters with three or four people on one, and the city was getting more crowded. But for the evening we had to end with a deep sleep, because the next day we were going to get to the Mekong Delta.

I woke up in the morning very well, it was my birthday and it was supposed to be a special one 🙂 At 8 o’clock we were picked up from the hotel and transferred to a kind of minibus with lots of seats but full of tourists. We sat next to the driver in improvised chairs in conditions where you could hardly imagine that you could stand for 2 hours in the Delta. I was near the window, I had more room, but Dan, who was near the driver’s seat, could easily change gears with his knee 🙂 We were just talking to each other that it would be better to give up and go back to the hotel to ask them an account, when the minibus stopped in full avenue. We looked at each other, scared of the thought that other tourists would climb, but we heard our names called and… we woke up outside with the luggage in the middle of the street. A young man immediately came and said that we were going to go with another mean of transport. In ten seconds, I passed from agony to ecstasy and vice versa. Our new car was a bus where we entered in a hurry, glad that we found two comfortable seats and we went to the road. Easy, easy around us was a bus full of children and their parents, and the first impulse was that we would be back home with acute headaches, but that thought took only a few moments.

The first stop was at the Mekong Rest Stop Restaurant, a very nice place where we spent about an hour. From a souvenir shop we bought the sun hats, then we walked through some gardens of exotic beauty. We then arrived at Vinh Trang Temple, the most beautiful pagoda in Tian Giang Province, where we saw a huge white statue of the Buddha who laughed happily 🙂 It is a mixture of architectural styles: Chinese, Vietnamese and Angkor (Cambodian).

We did not have enough time to see the building on the inside, but we enjoyed the beauty of the almost unreal flowers and the trees in different shapes. It was very warm but we still had time to see Quang Duc Pagoda, a very beautiful Buddhist temple located on the main street of Can Tho and attracting many tourists every day. We continued our journey and arrived at a pier where we crossed Mekong and reached an avenue where the guide presented us with the process of collecting honey. The children in the group who accompanied us were very excited and when we sat at the table to serve the culinary delights of the place, we woke up surrounded by children who wanted to speak in English. We quickly became friends with them, stood there talking, laughed a lot with them and their parents. In short time, we realized how fortunate we were to know these children. They were so beautiful, cheerful, holding our hand and as one ended to speak, another began, eager to practice English.
Absorbed by the children, with 2-3 of them holding our hands, we crossed an orchard of eco-friendly fruit to a small, stylish family restaurant. Here we relaxed for an hour, enjoying all sorts of fruits and watching a small live show offered by the owners. This is where we met Jay, a jovial and very enjoyable young man from South Korea, with whom we became friends and exchanged email addresses. The guide then led us to the end of the orchard where horse-drawn harnesses awaited us. We did not know all these details, I did not even thread well all about our trip to the Mekong Delta. We got into the carriages and, after a short journey, we reached a wharf, where we were to go to the Delta channels. Waiting for our turn to get in the boat, the strong sun pushed us to a tonete where the coconut ice-cream was sold. I did not managed to get the money to pay that the mother of a child in the group came and insisted on paying her. A gesture that I appreciated with all my heart, especially since it came from a local, and beautiful gestures did not stop here 🙂 In a few steps we have reached the place where the famous boats leave for walks with the tourists on the canals. The image that opened in front of us reminded me of the documentaries I had seen on TV. I was in another world and I was living a beautiful dream.

We also climbed into a boat and left ourselves driven on the canal, on Vietnamese rhythms, led by a routined local who did everything she could for us to be happy. The walk was intense. At the other end of the channel, we met with the group and then went to the coconut candies factory… wonderful 🙂 The guide told us about the whole process of getting the candy, from collecting the coconut to their packaging. During the presentation, you could taste or see in real time the machinery and the manufacturing process, but we were so hot and thirsty that we rushed to the beer fridge and took a sweet break. I bought some boxes for home and I watched the girls who even packed in front of us the wonders of the coconuts.

We got back into the boat again and got to a restaurant where we had lunch included in the price of the trip. I oscillated between ordering a snake or crocodile ( joking 🙂 and I ate rice 🙂 We continued walking to the crocodile farm. They were almost asleep that I thought they were molds. There were a few tens, bigger or smaller, and I saw them moving only when the tourists were luring them with pieces of meat caught in some kind of ropes, which they approached and then raised them upward until a faster crocodile caught the flesh and swallowed it in a second. Very close to the crocodile farm there was a large space full of hammocks where you could stay relaxed and rest, so for a few minutes we contemplated the Vietnamese sky in a hammock, surrounded by hens, cocks and cheerful people 🙂 We took some pictures, then left behind the Mekong Delta and returned to Ho Chi Minh.

We have hardly said goodbye to the children in our group who made our day so beautiful and we went to the hotel. We only had time to take a shower, then we went back to the city we liked so much. We were delighted to meet Jay, our South Korean friend, and spent the evening with him at a downtown terrace. We were fascinated by his stories about South Korea and ended by promising each other that we would visit. So another beautiful day ended in Vietnam and we went to sleep, without knowing what unexpected surprise the next day will reserve for us.

 

Until next time, be well!

 

 

 

 

Advertisements

7 thoughts on “Împreună cu copii vietnamezi în Delta Mekongului / Through Mekong Delta together with Vietnamese children

  1. La Multi Ani cu intarziere! Vreau sa spun, ca si mie ii plac foarte mult fructele de mare, as manca zilnic cred! O experienta foarte interesanta! M-ai facut sa-mi aduc aminte, ca si eu am fost cu trasura intr-o gradina mai exotica, in Tunisia. Am si uitat, dar mi-am adus aminte pentru ca ai relatat povestea ta Mirela. Imi place ce am citit! 🙂

    Liked by 1 person

    1. Multumesc, Marius, filmul meu exotic merita trait, iubesc copiii asiatici, am avut multe experiente interesante alaturi de ei. Dar si pe Tarzan l-as urmari cu drag, chiar daca de pe canapea sau dintr-o sala de cinema 😊😊

      Liked by 1 person

  2. La Multi Ani calatori, Mirela. 🙂 Foarte frumos scris articolul. Imi plac si mie excursiile cu barca si satele pluutitoare insa de data asta trebuie sa recunosc ca am ramas blocata la fabrica de bomboane de cocos. E atat de greu sa gasesc un desert bun in Vietnam! Planuiesc sa ma reintorc in HCMC si daca ajung prin Delta, o sa fac o vizita si la fabrica de bomboane, asta datorita tie! 🙂

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s