O croaziera de lux in Ha Long Bay, Vietnam / A luxury cruise in Ha Long Bay, Vietnam

This post is available in English too. Please scroll to the end of the post, under the romanian version and find it there. 

Este prima dimineață pe care o petrec în Vietnam și singura în Hanoi.  M-am trezit foarte devreme și chiar am avut o noapte agitată, gândindu-mă tot timpul la locul unde urma să mergem și pentru care am ales să călătorim în Vietnam, neștiind atunci când am creionat traseul că țara aceasta este fabuloasă și aș avea nevoie de câteva luni să descopăr doar o parte din frumusețile ei. Peste câteva ore vom fi pe un vapor de croazieră pentru două zile, într-unul din cele mai impresionante locuri de pe pământ, Ha Long Bay, situat în Golful Tonkin, în nord-vestul Vietnamului, la 165 km de capitala Hanoi. Este în patrimoniul UNESCO și cuprinde în jur de 1900-2000 de insule de o frumusețe unică, cu forme de relief carstice calcaroase, peșteri și vârfuri conice.

De câteva zile urmăream evoluția vremii din zonă și speram ca, în cele două zile, soarele să fie prietenul nostru cel mai apropiat. În dimineața aceasta, orașul era o explozie de căldură, cu un soare dogoritor încă de la primele ore ale zilei.

La ora 9 trebuia să ne întâlnim cu șoferul minivan-ului care urma să ne transfere la cel mai apropiat loc de punctul de plecare in croazieră. Am luat un mic dejun în grabă, mai mult fructe proaspete și cafea și, pentru că mai era o oră până la transfer, am ieșit să ne plimbăm pe străduțele din jurul hotelului și să vedem cum este ziua în Hanoi, pentru că seara este superb, am scris despre asta aici.

Forfotă, zgomote de scutere ambalate la maximum,  pui care se perpeleau la rotisoare în ”bucătăriile improvizate” de pe trotuare, magazine de suveniruri cu ușile larg deschise, vânzători ambulanți pe străzi, localnici care mâncau așezați pe niște scaune mici, jos pe trotuar și peste tot claxoane și oameni care se strecurau printre scutere, în încercarea de a traversa pe cealaltă parte a străzilor. Nu puteam să cred ca, deși era ora 8 dimineața, orașul respira prin toți porii.  Vietnamezii sunt plini de energie, aceiași oameni i-am regăsit aseară în parcuri, unde s-au relaxat pe rogojini sau pe scaune până pe la miezul nopții, iar acum străzile erau din nou pline.

Presată de timp și de soț, am intrat în fugă într-un magazin de suveniruri de unde am cumpărat două inele din sidef, iar asta pentru că încă aveam doar bagaje de mână.

Și pentru că tot primeam amenințări că șoferul trebuie să ne găsească la hotel, ne-am întors destul de repede. Nu era timp de decizii gândite în detaliu așa că am luat camera de fotografiat și l-am lăsat pe soțul meu să aștepte mașina, iar eu am ieșit în fața hotelului să mai prind câteva cadre. Cinci minute mai târziu mă aflam la câteva străzi distanță fericită că la orice pas aveam subiecte de fotografiat. Tot mergând eu haotic pe străzi, am ajuns la o școală unde erau foarte mulți copii în curtea interioară, cântau și făceau un fel de gimnastică ritmică. Alți elevi aplaudau de la balcoanele școlii și toți erau veseli și extrem de zgomotoși, dar foarte bine organizați.

Aproape că uitasem că cineva mă aștepta în holul hotelului, când pe stradă a apărut un cortegiu funerar care m-a absorbit și mai mult, cu ritualurile diferite de ce cele pe care le cunoșteam eu.

Timpul trecea în defavoarea mea, iar eu descopeream o lume nouă, care îmi plăcea mult și care mă captiva. Am alergat până la hotel, conștientă că sunt în întârziere și, din colțul străzii, l-am văzut pe soțul meu cum se uita în toate direcțiile după soția dispărută 🙂

Peste puțin timp lăsam în urmă orașul Hanoi pentru destinația Ha Long Bay. Am parcurs distanța de aproximativ patru ore stând cu ochii pe geam admirând livezile nesfârșite de fructe exotice, culturile întinse de orez și fiind impresionată de cimitirele foarte atent îngrijite aflate în curțile caselor. În Vietnam, mormintele sunt intens colorate, iar locuitorii zonelor rurale își îngroapă membrii familiei foarte aproape de case, în mijlocul câmpului de orez, pentru a fi permanent în contact cu rudele care au rămas în viață, pentru că ei cred că după o sută de zile, sufletul acestuia se reîncarnează.

Nici nu știu cum a trecut timpul și am ajuns în Hai Pong, locul de unde noi și alte aproximativ  20 de persoane am fost preluați de alte microbuze și transferați la o șalupa de dimensiuni mari. După câteva minute am zărit vaporul Orchid Cruise care ne va găzdui până în ziua următoare, la prânz. Toți membrii echipajului erau pe marginea vaporului si ne așteptau veseli, agitând mâinile în aer într-un sincron perfect.

Am urcat pe vapor și am fost întâmpinați cu o băutură rece, cu prosoape umede și multă veselie. Managerul vasului, un vietnamez foarte drăguț, ne-a urat bun venit, ne-a detaliat puțin programul croazierei, ne-a înmânat cheile camerelor și ne-a dat întâlnire  în jumătate de oră, la masa de prânz. 

Optasem pentru o cabină premium, cu terasa proprie, tocmai pentru ca voiam să petrecem cât mai mult timp afară și să ne bucurăm de întregul peisaj până târziu în noapte. În camera noastră totul era perfect, începând cu coșul cu fructe diverse pe care abia așteptam să le încerc, continuând cu baia care avea cada  cu jacuzzi amplasată lângă fereastră spațioasă și culminând cu balconul unde ne-am fi dorit să dormim, atât de frumos era 🙂

Nu știu când a trecut jumătate de oră, dar am făcut repede un duș, ne-am schimbat și stăteam relaxați pe patul orientat către fereastră, când o chelneriță a sunat la ușă și ne-a spus că suntem așteptați la masă. Aici au urmat alte surprize oferite de echipaj, multe feluri de mâncare și deserturi, toate într-un cadru elegant și înconjurați de oameni plăcuți. Captivați de evenimente, am observat târziu că vaporul se pusese în mișcare și că în jurul nostru se deschideau niște peisaje cum văzusem în filmul Avatar.

Am uitat să spun că, deși în Hanoi soarele își făcea de cap și se juca cu pielea noastră albă, în golf lucrurile erau total diferite: cerul era acoperit de nori, afară nu era foarte cald, dar temperatura îți permitea să îmbraci un tricou.  Totul părea ușor învăluit în ceață, dar stâncile din apropiere se vedeau destul de bine, acum dorința noastră cea mai mare era să nu plouă.

În timp ce managerul vaporului ne spunea că imediat după masă vom face kayaking, eu mă uitam pe fereastră și visam, nu realizam că sunt acolo. M-a readus la realitate soțul meu care mi-a spus ca trebuie să mergem în cabină să ne schimbăm și să plecăm cu kayak-ul și că nu avem decât 5 minute la dispoziție. Totul era foarte bine organizat astfel încât să putem parcurge toate etapele croazierei. Era prima oară când urma să fim doar noi doi într-un kayak și am simțit brusc panică. Am zis că eu nu merg, o să aștept pe vapor până se întorc ei. A insistat de vreo două ori, apoi a abandonat și el ideea. Rând pe rând, ceilalți pasageri s-au urcat în kayak și s-au îndepărtat de vapor, rămăsese un singur kayak si noi doi pe punte. Brusc mi-am făcut curaj, m-am uitat la el, mi-am pus vesta de salvare și am sărit în kayak. Nu era prima oara pentru noi, dar anterior avusesem un barcagiu care vâslea și în care ne pusesem toate speranțele supraviețuirii noastre 🙂

După câțiva metri în care am tremurat de frică, mi-am învins teama și am început să vâslim amândoi, la început destul de stângaci, apoi din ce în ce mai performant. La un moment dat ne-am luat la întrecere cu două fete din Statele Unite care mânuiau destul de bine kayak-ul lor.

Am ocolit câteva stânci uriașe și am ajuns la o plajă pustie, superbă. Apa era destul de rece, așa că nu m-am aventurat să fac baie, în schimb am făcut poze și am adunat corali și melci 🙂

După o oră de răsfăț pe plajă, ne-am întors la Orchid Cruise unde am asistat la un curs de gătit mâncare tradițională vietnameză, la care au participat mai ales copiii turiștilor de pe vapor.

Toate facilitățile au fost incluse în prețul de 480 de dolari pe care l-am plătit înainte de urcarea pe vapor, mai puțin băuturile alcoolice, pentru acestea a trebuit să plătim suplimentar. De aceea, pentru a facilita accesul pasagerilor la astfel de băuturi, echipajul a organizat happy hour, la un cocktail plătit, pe al doilea îl primeai gratis. Am urcat la etajul superior al vaporului și ne-am delectat cu câteva cocktailuri, savurând cu nesaț priveliștea fabuloasă din jurul nostru.

Am coborât din nou în cabină, de această dată în încercarea de a dormi o jumătate de oră, pentru că deja eram obosiți, dar în momentul în care am ajuns în cameră și am tras perdelele am avut senzația că am în față un ecran de televizor foarte mare și că mă uit la un film 3D.

Stâncile treceau prin fața noastră, se îndepărtau de noi și lăsau locul altor forme de relief ciudate care apăreau de nicăieri și își dezvăluiau frumusețea.

Doar pe alocuri vedeai câte o pasăre mai destoinică ce se hazarda să-și caute mâncare pe insulițe. Cu acest peisaj aproape fantastic, mă aflam la limita dintre vis și realitate, când din nou am fost chemați la masă. Iar am ajuns ultimii 🙂 Ne-am așezat la masă cu o familie de australieni cu care am povestit despre experiențele turistice de până acum și care ne-au deschis apetitul pentru Bali.

Cina a fost impresionantă, cu preparate tradiționale vietnameze servite într-un cadru intim, la lumina lumânărilor amplasate în fructe de ananas, câte unul pentru fiecare persoană, aduși în aplauzele tuturor celor prezenți.

Foarte multe feluri de mâncare, toate la fel de bune și apetisante, urmate de happy hour și, din nou, cocktailuri, de această dată savurate în liniștea nopții, vegheați doar de conurile mari împădurite ce ieșeau din apă.

Pe parcursul nopții vaporul nostru a staționat, dar am adormit ușor legănați de unduirile discrete ale apei, cu perdelele trase într-o parte, pentru a ne bucura de peisaj cât mai mult timp. Am adormit uitându-mă pe geam și m-am trezit dimineața cu o altă priveliște, deși vaporul nostru era în același loc. În timpul nopții, ne-am răsucit în direcția opusă, astfel că dimineață m-am trezit cu o deschidere largă în fața geamului și cu multe stânci în depărtare. Senzațional!

Trezirea era la ora 6 pentru cei care doreau să participe la o ora de Tai Chi, dar noi am profitat de ultimele minute de liniște pentru a admira natura de pe balcon. După un mic dejun fabulos, am mai avut parte de o aventura, de această dată cu canoe. Am făcut un tur al golfului din zona unde este situată peștera Toi Sang, apoi ne-am întors la vapor pentru procedurile de check-out. Am mai avut o gustare oferită de echipaj, dar cine mai putea să mănânce?

Ne-am luat rămas bun de la întreg echipajul care ne-a însoțit pe puntea vaporului și s-a despărțit de noi cu aceleași gesturi frumoase cu care ne-au întâmpinat, cu mâinile în aer și cu multă veselie pe chipuri. Am fost transferați cu șalupa la locul unde ne așteptau mașinile, pentru a ne duce pe fiecare unde trebuia să ajungem. Pe noi ne-a dus la aeroport 🙂 Dar despre destinația noastră, cât de curând!

Numai bine!

[…Eng]  

Ha Long Bay -between dreams and reality 

It’s the first morning I have spend in Vietnam and the only one in Hanoi. I woke up very early and even had a restless night thinking all the time about the place we were going to visit and for which we chose to travel to Vietnam, not knowing when I was drawing the route that this country is so fabulous and I would need a few months to discover only a part of her beauties. A few hours later we will be on a cruise ship for two days in one of the most impressive places on earth, Ha Long Bay, located in Tonkin Bay, northwest Vietnam, 165 km from the capital Hanoi. It is part of the UNESCO heritage and comprises about 1900-2000 islands of an unique beauty, with calcareous limestone reliefs, caves and conical peaks.

A few days earlier we started watching the evolution of the weather in the area and we hoped that in the two days there the sun would be our closest friend. In this morning the city was a heat explosion with a grueling sun from the early hours of the day.

At 9 o’clock we had to meet with the minivan driver who was about to take us to the closest place to the cruise. I took a rushing breakfast, more fresh fruit and coffee, and because there was an hour before the transfer, we went out to walk around the hotel’s lanes and see  Hanoi by day too because in the evening is superb , I wrote about it here.

Lots of fuss, full-packed scooter noises, roasting chickens in “improvised kitchens” on the sidewalks, souvenir shops with wide open doors, street vendors, locals eating on small chairs down the sidewalk, klaxons all over the place and people who slipped among the scooters in an attempt to cross the other side of the streets. I could not believe that, although it was 8 o’clock in the morning, the city was breathing through all pores. The Vietnamese are full of energy, the same people I found last night in parks, where they relaxed on the mats or chairs until midnight, and now the streets were full again. Time pressed and by my husband, I ran into a souvenir shop where I bought two rings made of nacre, and that’s because we still had only hand luggage.And because we were getting signs that the driver had to find us at the hotel, we got back pretty soon. It was not time for detailed decisions so I took the camera and let my husband wait for the car, and I went out in front of the hotel to catch some more pictures. Five minutes later I was a few streets away, happy that at every step I had something to photograph. Going chaotic on the streets, I got to a school where there were many kids in the inner yard, singing and doing some kind of rhythmic gymnastics. Other students applauded from the school’s balconies and they were all cheerful and extremely noisy, but very well organized.

I almost forgot that someone was waiting for me in the lobby of the hotel, when a funeral cortege appeared in the street and absorbed me even more, with different rituals than the ones I knew.

Time passed not in my favor and I was discovering a new world, which I loved and captivated me. I ran to the hotel, aware that I was late, and from the corner of the street I saw my husband looking in all directions after the missing wife 🙂

A little time later we left behind Hanoi for Ha Long Bay. We traveled for about four hours, gazing at the glass, admiring the endless orchards of exotic fruits, the vast rice crops and being impressed by the very carefully groomed cemeteries in the yards of the houses. In Vietnam, the tombs are intensely colored, and the inhabitants of the rural areas bury their family members very close to homes, in the middle of the rice field, to be in constant contact with the remaining relatives because they believe that after a hundred days, his soul re-incarnates.

I do not even know how the time has passed and we arrived in Hai Pong, the place where we and other about 20 people have been taken over by other minibuses and transferred to a large boat. A few minutes later we spotted the Orchid Cruise that will host us until the next day at noon. All crew members were on the edge of the ship and were waiting cheerfully, shaking hands in the air in a perfect synchronicity.

We got on the boat and were greeted with a cold drink, wet towels and lots of joy. The ship manager, a very nice Vietnamese, welcomed us, briefly detailed the cruise program, handed us the keys to the rooms, and gave us a meeting point in half an hour, at lunch.

We had opted for a premium cabin with its own terrace, just because we wanted to spend as much time out and enjoy the whole landscape until late at night. In our room everything was perfect, starting with the various fruit basket I could hardly wait to try, continuing with the bathroom with the Jacuzzi tub located near the spacious window and culminating with the balcony where we would have wanted to sleep because it was so beautiful 🙂

I do not know when the half an hour passed, but we quickly took a shower, we changed, and we were relaxed on the window-facing bed when a waitress knocked at the door and told us we were expected for dinner. Here were other surprises offered by the crew, many dishes and deserts, all in an elegant setting and surrounded by pleasant people. Captivated by the events, I noticed late that the boat was moving and that some landscapes around us appeared as I had seen in Avatar.

I forgot to say that although in Hanoi the sun was shining and playing with our white skin, things in the bay were totally different: the sky was covered by clouds, outside it was not very warm, but the temperature allowed you to wear a t-shirt. Everything seemed slightly enveloped in the fog, but the nearby cliffs were pretty good, now our greatest desire was not to rain.

While the ship manager told us that we would be kayaking right after the meal, I was looking out the window and dreaming, not realizing that I was there. It really brought back my husband who told me we had to go to the cabin to change and go with the kayak and that we only have 5 minutes to go. Everything was very well organized so we could go through all the stages of the cruise. It was the first time to be in a kayak just the two of us and I suddenly felt a panic. I said I’m not going, I’ll wait on the boat until they get back. He insisted twice, then he also abandoned the idea. One by one, the other passengers climbed into the kayak and left the boat and  there was only one kayak and the two of us on the deck. Suddenly I took courage, looked at him, put my life jacket and jumped into the kayak. It was not the first time for us, but before that we had a barge that swam and where we had all the hopes of our survival 🙂

After a few feet of trembling with fear, I defeated my fear and began to grow both, at first rather lean, then more and more performant. At one point we competed with two girls in the United States who were handling their kayak quite well. We walked around a few huge rocks and reached a deserted, beautiful beach. The water was cold enough, so I did not venture to take a dip, instead I took pictures and gathered corals and snails 🙂

After an hour of pampering on the beach, we returned to Orchid Cruise where we attended a traditional Vietnamese food course, attended mainly by the children of the tourists on the boat.

All the facilities were included in the price of 480 dollars that we paid before boarding the boat, except for the alcoholic drinks, for which we had to pay extra. Therefore, in order to facilitate passengers’ access to such beverages, the crew organized happy hour at a paid cocktail, the second one received it was for free. We climbed to the upper floor of the ship and enjoyed some cocktails, enjoying the fabulous view around us.We went down again into the cabin, this time in an attempt to sleep half an hour, because we were already tired, but when we got into the room and draped the curtains had the feeling that we had a TV screen and I was looking at a 3D movie. The cliffs were passing by our eyes, moving away from us, and leaving the place for other strange forms of relief that appeared nowhere and revealed their beauty.Just here and there you saw a more worthy bird that was trying to find food on the islets. With this almost fantastic scenery, I was at the edge between dream and reality when we were again called to the table. And we were the last there again 🙂 We sat at a table with an Australian family with whom we talked about the experiences so far and that opened our appetite for Bali.Dinner was impressive, with traditional Vietnamese dishes served in an intimate setting, in the light of pineapple candles, one for each person, brought to us in the applause of all those present.
Very many dishes, all equally good and appetizing, followed by happy hour and again cocktails, this time enjoyed in the silence of the night, watching only the big wooded cones that came out of the water.

During the night, our boat stood, but we fell asleep slightly by the discreet water waves, the curtains drawn to one side, to enjoy the scenery for as long as possible. I fell asleep looking at the window and woke up in the morning with another sight, although our ship was in the same place. During the night, we twisted in the opposite direction, so in the morning I woke up with a wide opening in front of the window and many rocks in the distance. Sensational!

The awakening was at 6 o’clock for those wishing to attend an hour of Tai Chi, but we took advantage of the last minutes of peace to admire nature on the balcony. After a fabulous breakfast, we had an adventure, this time with canoe. We took a tour of the bay in the area where the Toi Sang cave is located, then we went back to the boat for the check-out procedures. We still had a snack prepared by the crew, but who could eat again?

We said goodbye to the entire crew that accompanied us to the deck of the ship and greeted with the same beautiful gestures with the hands in the air and with plenty of cheerfulness on the faces. We were transported by the boat to the place where the cars were waiting for us to take us where we had to be. We went to the airport 🙂 But about our destination, as soon as possible! All the best!