Visând la Muntele Fuji / Dreaming at Mount Fuji

This post is available in English too. Please scroll to the end of the post, under the romanian version and find it there. 

16 aprilie. Tokyo. Dimineață. E superb să începi ziua așa. Mă trezesc, mă uit la ceas, ar cam fi timpul să-mi trezesc jumătatea, să bem cafeaua pe fugă și să ne grăbim: Muntele Fuji ne așteaptă, iar vremea nu poate fi atât de insensibilă încât să nu putem vedea vulcanul chiar astăzi. În plus, sper să ne încadrăm în timp și să ajungem la un SPA de la poalele muntelui, care se afla pe lista to do încă din țară. Trag perdeaua și arunc un ochi pe fereastră. Eram cu capul în nori, la propriu. Ce facem? Lasă, până ajungem noi acolo se ridică norii. La drum! La metrou încă mai văd oameni care dorm, deși, aparent, fiecare face altceva…

img_1123

…însă ea chiar e trează, sau așa pare 🙂

img_1101Ne vedem de ale noastre și mergem să ne întâlnim cu cel mai înalt munte din Japonia, Fuji, de 3776 m, un vulcan activ care a erupt ultima oară în anul 1707. Se află la 100 de km de Tokyo și este înconjurat de 5 lacuri. Daca este o zi cu nori, nu-l vezi deloc, deși te afli foarte aproape de el, dacă e senin, îl poți vedea din Tokyo.

Ne îndreptăm către Hakone, o localitate foarte frumoasă aflată la baza muntelui și încercăm să zărim mărețul Fuji. Nici urmă de el. Erau nori, desigur, dar refuzam să cred că sunt aproape de el și nu-l zăresc. Mi-l imaginam doar, așa cum îl știam din poze. Într-o ultimă încercare de a cumpăra bilete pentru telecabina care urma să ne ducă pe muntele Fuji, suntem și mai dezamăgiți să aflăm că accesul pe munte este interzis din cauza activității vulcanice intense și, drept urmare, telecabina nu funcționează. Nah! Deci nu numai că nu-l vad, deși e maaareee și e lângă mine, dar nici nu pot să ajung la el chiar și printre nori. Un La mulți ani spus din când în când mă trezește de fiecare dată la realitate.Ne umplem plămânii cu aer din pitorescul Hakone și căutăm planul B.

Decidem în grabă să facem o plimbare pe Lacul Ashi, format în craterul Lacului Hakone, în care, de obicei, se oglindește Muntele Sacru Fuji. Nu și astăzi. Luăm vaporașul și străbatem lacul încântați de tot ce vedem

Găsim, totuși, o telegondolă funcțională, cu care ajungem într-un punct de unde se vedea foarte bine lacul pe care tocmai fusesem și, desigur celebrul munte, într-o zi însorită.

Bătea foarte tare vântul așa că am luat telegondola spre coborâre și, deodată: se vede Muntele Fuji!!!!! Aproape că am țipat de bucurie, e adevărat, abia se zărea cam așa:

OLYMPUS DIGITAL CAMERAFericiți că aproape am atins cu degetele vârful muntelui sacru, am urcat în vaporaș și ne-am întors în Hakoneimg_0816

Eu cu ochii pe ceas, el cu ochii pe hartă, aveam acum o altă destinație: celebrul SPA cu apă termală unde știam că ne așteaptă lucruri inedite. Și ajungem. Experimentăm un adevărat ritual de înregistrare, instrucțiuni care de care mai complexe, străbatem holuri lungi, căutăm vestiarele noastre prin multe alte vestiare… cu hărțile complexului în mână, pentru că altfel era foarte greu să ajungi de la un punct la altul… intrăm în labirintul de apă… și nu numai… Prima oprire, scopul pentru care ne aflăm aici, este celebra baie in vin. Este vin adevărat și da, am vrut să fac baie în vin de ziua mea.

Apoi a urmat baia in ceai verde adevărat și în cafea adevărată. Nu am fost tentată să gust  🙂

Neîncrezători, ne-am oprit în fața unui castron mare, care era de fapt un jacuzzi plin cu un lichid ce semăna cu o supa…și chiar mirosea ca o supă ramen, din aceea de care mâncasem în prima zi. Incredibil!!! Oamenii fac baie în așa ceva….Până la urmă…de ce nu??? O dată în viață pot face asta. In câteva secunde eram în castronul uriaș, adulmecând mirosul de supă. Știu, pare o nebunie, dar era ziua mea!!!! 🙂 aveam o scuză, nu știu, însă, ce o fi fost în capul soțului meu :-))

Eu și… supa…

 OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am ieșit, apoi afară, unde era o frumoasă cascadă cu apă fierbinte, ne-am mai alintat puțin, apoi am părăsit locația, începea să se însereze, iar noi trebuia sa ne întoarcem în Tokyo.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Așa arăta, la exterior, complexul care adăpostea acest superb SPA

img_0833Am ajuns la hotel destul de obosiți și am adormit gândind planul pentru ultima zi din Japonia.

Revin în curând cu ultimele amintiri din Tokyo. Numai bine!

[…Eng…]

My journey to Japan – 6 – Dreaming at Mount Fuji

April 16th. Tokyo. Morning. It’s great to start the day like this. I wake up, I watch the clock, it’s about time to wake up my partner, too, drink our coffee and hurry up: Mount Fuji is waiting for us and the weather can’t be so insensitive that we can’t see the volcano today. In addition, I hope to get in time and enjoy the spa at the foot of the mountain, which is on the to do list set in the country. I pull the curtain and glance out the window. We were literarily heads in the clouds. What are we going to do? Forget about that, until we get there, the clouds will dissipate. On the road! On the subway people are still sleeping, although apparently everybody does something else… but she is really awake, or so she seems.

We follow our way and go to meet the highest mountain in Japan, Fuji, of 3776 m, an active volcano that last time erupted in 1707. It is 100 km away from Tokyo and is surrounded by 5 lakes. If it is a cloudy day, you can’t see it at all though you are very close to it, if it is clear, you can see it from Tokyo.

We are heading to Hakone, a very beautiful place at the base of the mountain and try to see the great Fuji. No sign of it. It was cloudy, of course, but I refused to believe I was close to it and didn’t see it. I only imagined it, as I knew it from the pictures. In an ultimate attempt to buy tickets for the cable car to take us to Mount Fuji, we are even more disappointed to find that access to the mountain is forbidden because of intense volcanic activity and as a result the cable car doesn’t work. Phew! So not only I can’t see it, though he is huge and it’s next to me, but I can’t even reach it even among the clouds. A Happy Birthday from time to time wakes me up to reality. We fill our lungs with picturesque Hakone air and search for Plan B.

We are rushing to take a stroll on Lake Ashi, formed in the crater of Lake Hakone, in which the sacred Fuji Mountain is usually mirrored. Not today. We take the boat and cross the lake, pleased with everything we see.

We find, however, a functional cable car, which we reach with at a point where the lake that we had just sailed and, of course, the famous mountain, on a sunny day, could be seen very well.

The wind was blowing strongly, so we took the cable care to descent and suddenly: Mount Fuji is visible!!!!! I almost screamed for joy, it’s true, it was barely visible like this

Blessed that we almost touched the sacred mountain with the finger tips, we boarded to the ship and returned to Hakone.

With my eyes on my watch, my husband’s eyes on the map, we now had another destination: the famous spa with thermal water where we knew unique things were waiting for us. And we get there. We are experiencing a real recording ritual, instructions that are more complex, we go through long hallways, we are looking for our changing rooms with many other locker rooms … with maps of the complex in hand, otherwise it was very difficult to get from one point to another …. we enter into water labyrinth … and not only … The first stop, the purpose for which we are here, is the famous wine bath. It is real wine and indeed I wanted to have a wine bath for my birthday.

Then real green tea and real coffee baths followed. I wasn’t tempted to taste it.

Not believing our eyes, we stopped in front of a large bowl, which was actually a jacuzzi filled with a liquid that looked like a soup … and it even smelled like a ramen soup that we ate on the first day in Japan.

Incredible!!! People are bathing in such a thing … Anyway … why not ??? Once in my life I can do that. In a few seconds I was in the giant bowl, sniffing the smell of soup. I know, it seems crazy, but it was my birthday !!!! I had an excuse, but I don’t know what it was in my husband’s mind. Me and … the soup …

We went out then, where there was a hot water beautiful waterfall, we indulged a little more, then we left the place; it started to get dark and we had to go back to Tokyo. The exterior of the building that housed this superb spa

We arrived at the hotel quite tired and we fell asleep thinking about the plan for our last day in Japan.

I’ll be back soon with the latest memories of Tokyo. All the best!

Advertisements

4 thoughts on “Visând la Muntele Fuji / Dreaming at Mount Fuji

  1. Buna! Spa-ul se numeste Hakone Kowakien Yunessun. Noi am gasit locatia usor modificata, in sensul ca baia cu vin era intr-o camera acoperita, iar pe site-ul lor apar poze cu aceasta in aer liber, nu stiu daca au facut asta doar pentru perioada iernii, iar in restul anului e descoperita.
    Ai in link toate detaliile de care ai nevoie. Enjoy!

    http://www.hakone-kowakien.com/english/

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s