Prima zi în Japonia, primul contact cu țara Împăratului / First day in Japan, the first day in Emperor`s land

This post is available in English too. Please scroll to the end of the post, under the romanian version and find it there. 

Într-o țară îndepărtată trăia cândva un împărat… așa au început multe povești din copilărie. În imaginația mea, personajul purta o coroană de aur pe cap, era îmbrăcat cu haine cu broderii din același material și se plimba prin grădinile sale impunătoare. Sigur, imaginea era creionată de autorii basmelor, dar îmi plăcea sa o adaptez ușor, să mă transpun în locurile acelea și să trăiesc povestea, de parcă aș fi fost un personaj din ea. Îmi imaginam castelele, grădinile, peisajele, oamenii…

Mai apoi, crescând, m-am gândit că poate toate aceste povesti ar putea avea un gram de adevăr, iar, mai către zilele noastre, am localizat locurile din poveștile mele ca fiind ținuturile îndepărtate ale Japoniei… si acolo chiar trăiește împăratul.

Era o zi obișnuită de lucru la birou, cu niște planificări pentru câteva evenimente care nu prea suportau amânare. Și cum nu îmi încep ziua fără newsletter-ul unei agenții de turism din oraș, primul  titlu pe care l-am citit a fost: Sakura Sărbătoarea cireșilor înfloriți în Japonia în aprilie! Senzația a fost ca mi se înmoaie picioarele, iar în câteva secunde am văzut împărat, samurai, pietre Zen, trenuri de mare viteză si, pentru câteva clipe, chipul soțului meu care se uita la mine cu niște ochi mari (așa cum face de fiecare dată când mă lovesc ideile din senin). I-am spus ce presupune excursia asta și perioada în care se organizează (întâmplător din nou coincide cu ziua mea). Foarte important, oferta era valabilă doar în ziua aceea, iar plecarea era peste trei săptămâni! Ingredientele perfecte pentru un refuz, dar i-am dat detaliile mai mult mecanic, pentru că știam că el nu ia decizii în grabă.

d33416cb-d259-4d04-8fba-908da9a294b2[1]

Cât m-am înșelat… a acceptat de prima dată!!! Încă sunt șocată. Bine, prețul excursiei a fost de partea mea, destul de atractiv, iar cireșii… si Osaka… și Tokyo…

A urmat o perioadă scurtă de documentare, pentru că timpul nu era deloc de partea noastră. Pentru că excursia noastră presupunea 4 nopți de cazare în Osaka și 4 nopți în Tokyo, apoi întoarcerea în Osaka pentru zborul către București, prima dată am căutat date despre călătoria din Osaka în Tokyo si retur. Transportul în Japonia este foarte scump, asta am aflat-o încă din țară. Cea mai buna opțiune a fost cumpărarea a două JR pass-uri (Japan Railways, destul de scumpe și ele, cam 500 euro amândouă) din România și vreau să vă spun că există o singură agenție autorizată să vândă astfel de vouchere pe care trebuia să le activăm pe aeroportul din Osaka, fiind valabile din ziua stabilită de noi, timp de 7 zile. Nu aș vrea să intru în detalii despre transportul din Japonia, pentru că mi-ar trebui muuulte  zile să fac asta.

 IMG_9420

După un zbor de 12 ore, plus escala în Istanbul, cu un fus orar total dat peste cap, am ajuns pe aeroportul Kansai din Osaka. Din acest moment, tot ce știam eu despre Japonia aproape s-a anulat. Am ajuns într-o altă lume, aproape perfectă, dar voi povesti pe parcurs.

În aeroport ne-am luat vizele turistice, am activat JR pass-urile, am luat un tren foarte rapid, Nankai și în câteva zeci de minute eram deja în stația Namba, locul de unde începe aventura noastră în țara de unde răsare soarele (ulterior am aflat că aeroportul pe care tocmai aterizasem este unul dintre cele mai periculoase din lume, este construit pe o insulă artificială, la 5 km de țărm și este singurul aeroport din lume în care nu s-a pierdut niciodată un bagaj).

În stația Namba ne-au întâmpinat astfel de trenuri

Am găsit hotelul nostru destul de greu, cu toate că era poziționat foarte bine, în zona turistică și aglomerată a orașului, pe malul râului. Aproape totul este scris în Japoneză, o aglomerație de nedescris, clădiri uriașe… l-am găsit!!!! Ne-am cazat și, cu toată oboseala noastră, am plecat să mâncăm pe undeva și să vedem împrejurimile.

IMG_9433

Pentru că am vrut să încercăm bucătăria niponă, am ales să mâncăm supa Ramen la un restaurant foarte aglomerat, unde nu erau scaune, ci niște platforme mai mari, ca niște suporturi pe care stăteau mesele destul de scunde, iar noi stăteam așezați pe ele, descălțați sau nu, cumva cu picioarele sub noi, dar mai interesant era că supa venea însoțită de bețișoare și de un fel de polonic mai mic. Nu erau ospătari, comanda o făceam noi, la un aparat din fața restaurantului si bucătarii doar strigau numărul corespunzător comenzii noastre. Supa… bună rău!

IMG_0437

IMG_9438

IMG_9437

După cina asta, servită destul de lent cu bețișoarele pentru că lipsea o lingură consistentă, am adormit cu o priveliște superbă a orașului Osaka, care se deschidea dincolo de ferestrele noastre. Aventura noastră abia a început, așa că revin cu cea de-a doua zi în Osaka… samurai… grădini…

IMG_9443

Pe curând!

[…Eng…]

My journey to Japan – 1

Once upon a time, an emperor was living in a distant country…

Many childhood stories begin like that. In my imagination the character wore a golden crown on his head, dressed in embroidered clothes of the same material and strolled through his imposing gardens. Of course the image was crafted by fairy-tale writers, but I enjoyed adapting it easily and traveling into those places, as well as living the story as if I were a character in it. I imagined castles, gardens, landscapes, people…

Then, growing up, I thought maybe all of these stories could be based on truth, and even to this day, I have located the places in my stories as the remote lands of Japan … and that’s where the Emperor lives.

It was a normal day at the office, with some planning for a few events that could not be delayed. As I don’t start my day without reading a travel agency in the city newsletter, the first title I read was: Sakura – The Festival Blooming Cherries in Japan in April! The feeling was my trembling legs, and in a few seconds I saw an emperor, samurai, Zen stones, high-speed trains, and for a few moments the face of my husband who looked at me with big eyes (as he does each time ideas hit me out of the blue). I told him what this trip is supposed to be and the period during which it is organized (accidentally coincides with my birthday). Very important, the offer was valid only on that day and the departure was in three weeks! The perfect ingredients for a refusal, but I gave him the details quite mechanically, because I knew he didn’t take decisions in a hurry.

How wrong I was… he accepted from the begining!!! I’m still shocked. Okay, the price of the trip was on my side, the cherries, Osaka, Tokyo…

There was a brief research period, because time wasn’t at all on our side. Because our trip involved 4 nights of accommodation in Osaka and 4 nights in Tokyo, then returning to Osaka for the flight to Bucharest, we first searched for the Osaka trip to Tokyo and return. Transport in Japan is very expensive, that’s what I found out still in the country. The best option was to purchase two JR passes (Japan Railways, quite expensive, too, about 500 euros both) in Romania, and I want to tell you that there is only one agency authorized to sell such vouchers that we activated at Osaka airport, valid from the day we set for 7 days. I do not want to get into the details about transport in Japan, because I need many days to do this.

After a 12-hour flight, plus a stopover in Istanbul with a totally upsetting time zone, we arrived at Kansai Airport in Osaka. From this moment on, all I knew about Japan was almost annuled. We have come to another world, almost perfect, but I will tell you about that along the way.

At the airport we took our tourist visas, activated JR passes, took a very fast Nankai train, and in a few dozen minutes we were already at Namba Station, where our adventure starts in the country where the sun rises (I found out that the airport we had just landed was one of the most dangerous in the world, built on an artificial island 5 km off the coast and the only airport in the world that has never lost a baggage).

We found our hotel quite difficult, although it was very well positioned in the tourist and crowded center of the city, on the bank of the river. Almost everything is written in Japanese, an indescribable crowd, huge buildings … we found it!!!! We accommodated and despite our fatigue, we went out to eat and see the surroundings.

Because we wanted to try Japanese cuisine, we chose to eat the Ramen soup in a very busy restaurant where there were no chairs, but bigger platforms like shelves on which the tables were rather small and we were sitting on them, shoes on or off, somehow with our feet underneath, but it was more interesting that the soup was accompanied by sticks and some kind of smaller ladels. They were no waiters, we made order at a machine in front of the restaurant and the cooks only shouted the number for our order. The soup … deliciously good!

After that dinner, served quite slowly with the sticks because there was no consistent spoon, we fell asleep with a splendid view of Osaka, which opened beyond our windows. Our adventure has just begun, so I’ll come back with our second day in Osaka … samurai … gardens…

 

See you soon!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s